Drop Down MenusCSS Drop Down MenuPure CSS Dropdown Menu
-->

sâmbătă, 9 mai 2015

Transilvania – Istorie, legendă și mister

Zona ce constituie în prezent Transilvania a fost locuită în mileniul I îHr de un popor de origine indo-europeană, cunoscut sub denumirea de daci – preponderent în izvoarele latine. Va constitui nucleul statului dac în tot timpul existenţei acestuia, respectiv de începutul domniei lui Burebista (82 îHr) până la cucerirea romanădin anul 106. Capitala statului dac a fost la Sarmizegetusa Regia, în munţii Orăştiei, şi era înconjurată de un sistem exterior de fortificaţii: Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Băniţa etc. Decebal (87-106) este cel care asigură regiunii o notorietate în lumea antică datorită războaielor cu Imperiul Roman.

În 1848 ungurii au proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria, promiţând românilor abolirea sclaviei în schimbul sprijinului lor împotriva Austriei. Românii şi saşii au respins oferta şi în schimb s-au ridicat împotriva statului naţional maghiar. În luptele ce au urmat în 1849 între unguri şi forţele austro-ruse (sprijinite de români şi saşi), republica ungară a lui Lajos Kossuth a fost reprimată. Perioada imediat următoare de guvernare militară austriacă (1849-1860) a fost numită neoabsolutismul habsburgic.

Perioada cea mai plină de speranţe pentru populaţia majoritară, adică cea română, a fost cea a fost perioada liberalismului 1860-1867. Prin revenirea la autonomia Transilvaniei şi convocarea unei diete la Sibiu, după secole de la “unirea naţiunilor privilegiate” au fost adoptate legi prin care s-a stabilit egalitatea naţiunii române din Transilvania cu fostele naţiuni privilegiate, iar limba română a devenit limbă oficială a Transilvaniei, alături de germană şi maghiară. Totuşi, în compromisul (Ausgleich) din 1867, care stabilea Monarhia austro-ungară, Transilvania s-a reunit cu Ungaria.

luni, 30 martie 2015

Film documentar - Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan

Execuţia prin tragere pe roată s-a desfăşurat după un ritual dinainte stabilit. Mai întâi a fost executat Cloşca, a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat patru lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul, un ţigan pe nume Grancea Racokzi din Alba Iulia, i-a zdrobit pieptul şi după alte 8-9 lovituri şi-a dat sufletul. Crişan se spânzurase în închisoare. Organele interne ale celor trei au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în patru părţi şi puse în ţeapă în cele mai importante localităţi din comitatele Alba şi Hunedoara pentru intimidarea populației din Transilvania.
Sub gorun, în anul 1784, Horea i-a chemat la luptă pe moţii adunaţi, îndemnându-i la răscoală. În apropierea gorunului lui Horea (aflat în cimitirul satului), la circa 30 metri mai la nord, este îngropat Avram Iancu (decedat la 13 septembrie 1872). Pentru a fi protejat de distrugerea prin uscare şi putrefacţie, în anul 1924 a fost legat cu cercuri de oţel şi cimentat în interior. Pentru a permite dezvoltarea coroanei, trunchiul arborelui a fost retezat la înălţimea de 9 metri, de unde s-a dezvoltat o creangă laterală. Coroana gorunului a fost doborâtă la puternica furtună care s-a abătut asupra regiunii în iulie 2005.
În decursul timpului, în semn de recunoştinţă pentru eroii moţilor şi ai neamului românesc, au mai plantat goruni în Cimitirul Eroilor de la Ţebea conducători ai naţiunii cum ar fi Regele Ferdinand I şi Regina Maria. În anul 1966, prezent la Ţebea, Nicolae Ceauşescu a dorit să planteze şi el un gorun la căpătâiul mormântului lui Avram Iancu, dar acesta nu a prins rădăcini.
Ca să nu se afle acest lucru, lucrătorii silvici au plantat în mare secret un alt puiet, care a avut aceeaşi soartă şi abia al treilea puiet s-a prins în pământ. Acest puiet a avut o soartă tragică, el fiind smuls din pământ, dus în faţa fostului Consiliu Popular, tăiat şi dat pe foc în decembrie 1989 de către localnicii revoltaţi din Brad, oraş situat la mai puţin de 10 kilometri de Ţebea.
În septembrie 2005, preşedintele Traian Băsescu a plantat un puiet de gorun la aproximativ 5 metri de sarcofagul de ciment care proteja vechiul gorun al lui Horea şi la 15 metri de locul în care este înmormântat Avram Iancu.