Transilvania – Istorie, legendă și mister

Zona ce constituie în prezent Transilvania a fost locuită în mileniul I îHr de un popor de origine indo-europeană, cunoscut sub denumirea de daci – preponderent în izvoarele latine. Va constitui nucleul statului dac în tot timpul existenţei acestuia, respectiv de începutul domniei lui Burebista (82 îHr) până la cucerirea romanădin anul 106. Capitala statului dac a fost la Sarmizegetusa Regia, în munţii Orăştiei, şi era înconjurată de un sistem exterior de fortificaţii: Costeşti, Blidaru, Piatra Roşie, Băniţa etc. Decebal (87-106) este cel care asigură regiunii o notorietate în lumea antică datorită războaielor cu Imperiul Roman.

În 1848 ungurii au proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria, promiţând românilor abolirea sclaviei în schimbul sprijinului lor împotriva Austriei. Românii şi saşii au respins oferta şi în schimb s-au ridicat împotriva statului naţional maghiar. În luptele ce au urmat în 1849 între unguri şi forţele austro-ruse (sprijinite de români şi saşi), republica ungară a lui Lajos Kossuth a fost reprimată. Perioada imediat următoare de guvernare militară austriacă (1849-1860) a fost numită neoabsolutismul habsburgic.

Perioada cea mai plină de speranţe pentru populaţia majoritară, adică cea română, a fost cea a fost perioada liberalismului 1860-1867. Prin revenirea la autonomia Transilvaniei şi convocarea unei diete la Sibiu, după secole de la “unirea naţiunilor privilegiate” au fost adoptate legi prin care s-a stabilit egalitatea naţiunii române din Transilvania cu fostele naţiuni privilegiate, iar limba română a devenit limbă oficială a Transilvaniei, alături de germană şi maghiară. Totuşi, în compromisul (Ausgleich) din 1867, care stabilea Monarhia austro-ungară, Transilvania s-a reunit cu Ungaria.